Infernul lui Adesea

Adesea apar atâtea intrebari,
Ce-n mintea ta dau războaie..
Și gândurile-ți par acufundari
Într-o mare de văpaie.

Adesea nu știi de esti nebunul din lumea reală,
Sau de ești normalul în nebunia
Ce lumea întreagă o spală
În urmă lăsând agonia...

Și apoi adesea pe gânduri când cazi,
Și nu mai știi cine ești.
Te-avânți într-o lume de nomazi
Și fericrea la cer o cerșesti.

Iar "adesea" acesta devine eternul,
Ce în urmă incet de lasă...
Și-n minte-ți dezlănțuie infernul
Ce-ți devine curând și casă.

Nebunia lui RE

Se pare
că doare
fiecare lacrimă care,
din întâmplare
cade în mare..
spre uitare
în amânare
a fiecărei clipe care
arzătoare
pare
că din întămplare
reapare
și doare
amintind de trecutul care
nu dispare.