Adesea apar atâtea intrebari,
Ce-n mintea ta dau războaie..
Și gândurile-ți par acufundari
Într-o mare de văpaie.
Adesea nu știi de esti nebunul din lumea reală,
Sau de ești normalul în nebunia
Ce lumea întreagă o spală
În urmă lăsând agonia...
Și apoi adesea pe gânduri când cazi,
Și nu mai știi cine ești.
Te-avânți într-o lume de nomazi
Și fericrea la cer o cerșesti.
Iar "adesea" acesta devine eternul,
Ce în urmă incet de lasă...
Și-n minte-ți dezlănțuie infernul
Ce-ți devine curând și casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu