"În viața lor, nu mai e loc."

Stropii de ploaie cruntă și rece, Se-abat din nou asupra mea. Simt râul de foc În jur cum se formează Și pe tălpi cu cenușă-mi scrie: "În viața lor, nu mai e loc."
Nici ploaia, nici focul Liniștea nu-și mai găsesc... În haosul ce se formează. Acum sunt prieteni, acum sunt dușmani. Acum se iubesc, acum se trădează.  
Așa că iubite suflet, Cum te-aștepți tu oare... Vând dintre-atâtea mii de războaie, Ce-n minte mi se dau pe secundă.. Să-mpac și focul, să-mpac si ploaia... Și tu s-adormi pe-a lor baladă se nuntă?
Spune-mi tu, suflete-al meu, Cum vrei să plec la astă luptă? Chiar și pentru liniștea de mult pierdută Căci focul mă arde, Iar ploaia departe m-aruncă. Și înconjurată de o lume mută, În a caror viațã nu mai e loc. Rămân cazută.